|
ASPECTE METODICO – DIDACTICE
ALE LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE
Epoca modernă, caracterizată printr-un ritm alert de dezvoltare a ştiinţei, impune o nouă orientare în formarea individului capabil a se adapta la mutaţiile frecvente cu care se confruntă; în acest context, procesul de învăţamânt se înnoieşte şi, în special, metodologia didactică. Astfel, se pune accent pe activitatea personală a elevului care învaţă sub îndrumarea profesorului, iar activitatea de învăţare se va realiza cu ajutorul unor metode şi tehnici adecvate îmbinându-se elementele tradiţionale cu cele moderne creând noi valenţe formative şi instrumentale.
Limba şi literatura română ca disciplină în procesul de învăţământ se situează în fruntea disciplinelor având o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni şi având conştiinţa propriei identităţi culturale, studiul acesteia bazându-se pe continuitate şi inovaţie. Prin toate compartimentele ei, această disciplină îşi aduce contribuţia la dezvoltarea gândirii şi la modelarea sentimentelor, asigurând elevului suportul evoluţiei intelectuale şi posibilitatea integrării în viaţa socială. Obiectul Limba şi literatura română este o componentă fundamentală a parcursului de învăţare, şi este încadrat în aria curriculară Limbă şi comunicare, fiindu-i repartizate numeroase ore acordate săptămânal în planul cadru de învăţământ. Conţinutul procesului de predare - învăţare la Limba şi literatura română este selecţionat, sistematizat şi ierarhizat în documente şcolare incluse în curriculum: planul de învăţământ, programa şcolară, manualele şi auxiliarele. Într-un demers didactic centrat pe elev, ora de limbă şi literatură română, oferă un mod de învăţare care presupune înţelegerea şi explicarea fenomenului literar, o înţelegere a ceea ce înseamnă importanţa literaturii ca aventură a cunoaşterii şi a limbajului. În acest mod, demersul educativ este flexibil, permiţând profesorului adaptarea la specificul clasei de elevi. Profesorul poate să aleagă multiple metode, să opteze pentru strategii diverse pentru explicarea fenomenului literar şi pentru însuşirea cunoştinţelor de limbă.
Programa şcolară subliniază importanţa cunoştinţelor dobândite de elevi în plan formativ, este instrumentul de la care se porneşte în realizarea proiectării didactice, conţinând obiective cadru, obiective de referinţă, exemple de activităţi de învăţare, conţinuturi ale învăţării şi standarde curriculare de performanţă facilitând în acest mod un demers educativ flexibil, ce permite profesorului adaptarea cadrului formal la personalitatea sa şi la caracteristicile elevilor.
Manualul este un document de orientare pentru profesor şi un instrument de lucru operaţional pentru elev; marcând conceptual conţinutul etapelor lecţiilor, diversitatea, amploarea şi cantitatea aplicaţiilor realizate prin întrebări, exerciţii, teste, fişe de lucru. Renunţarea la manualul unic şi adoptarea celor alternative presupune din partea profesorilor competenţe phiho - pedagogice deosebite pentru alegerea acelora care se adaptează caracteristicilor psiho - comportamentale ale elevilor, dar şi a propriilor aptitudini şi stiluri didactice şi se oferă o selecţie permisivă a conţinuturilor, din care rezultă un ansamblu variabil de informţii ce permite abordări alternative, formează competenţe, valori.
Auxiliarele didactice constituie o contribuţie la modernizarea învăţământului: ghiduri pentru profesori, caiete de lucru pentru elevi, dicţionare, culegeri de texte literare şi de exerciţii gramaticale, teste de evaluare. Toate acestea completează şi continuă activitatea didactică la clasă oferindu-le elevilor posibilitatea de a exersa mai mult, pentru a-şi putea însuşi mai bine cunoştinţele transmise de profesor.
Dezvoltarea ansamblului mijloacelor de învăţământ, valorificarea lor eficientă în activităţile didactice şi soluţionarea unor probleme practice ale instrucţiei şi educaţiei, au demonstrat şi demonstrează că activitatea didactică nu se restrânge la transmiterea verbală a cunoştinţelor şi că limbajul verbal nu constituie unicul instrument de predare al cunoştinţelor. În funcţie de caracteristicile situaţiei de instruire se utilizează mijloacele de învăţământ ale căror funcţii şi virtuţi le fac eficiente în contextul educaţional respectiv. Personalizarea lecţiilor, alternative, dialogul autentic cu elevii, utilizarea de metode didactice noi sunt elementele care îl vor atrage pe elev şi cele care ar trebui să intre în conduita didactică a profesorului.
În procesul didactic al studierii limbii şi literaturii române se utilizează o variată gamă de metode şi procedee oferite fie de practica tradiţională, fie de cea modernă. Folosirea acestora trebuie să fie determinată de utilizarea unei învăţări active, proces în care relaţia profesor - elevi să fie pusă sub imperativul activizării elevilor. Un învăţământ modern nu mai poate fi conceput fără o bogată bază de mijloace didactice care să faciliteze producerea şi transmiterea informaţiilor, participarea elevilor la descoperirea şi investigarea adevărurilor pe care aceştia le învaţă, experimentarea şi aplicarea lor în practică. Mijloacele de învăţământ au o funcţie informativă, de facilitare a transmiterii de cunoştinţe, dar şi formativă, familiarizându-i pe elevi cu mânuirea şi selectarea unor instrumente necesare înţelegerii unor noi aspecte ale realităţii, sensibilizându-i, motivându-i. Profesorul trebuie să acorde o mare atenţie proiectării demersului didactic, a itemilor de evaluare şi a metodelor complementare de evaluare, pentru ca opera literară să fie receptată pe mai multe planuri - conţinut, lingvistic, imagistic - asigurând în acest mod progresul în învăţare, valorificarea potenţialului de învăţare al elevilor realizând astfel misiunea sa de modelator de spirite. Proiectarea activităţii urmăreşte înfăptuirea obiectivelor noului curriculum; ea va avea o notă particulară în funcţie de resursele materiale de care dispune fiecare profesor. Calitatea proiectării depinde de realizarea, asigurarea corespondenţelor pedagogice dintre obiectivele de referinţă - conţinuturi - metodologie - evaluare realizate în diferite contexte.
Este recunoscut faptul că structurarea conţinutului învăţământului ilustrează implicit obiectivele educaţionale, tipurile de experienţe de învăţare menite să contribuie la realizarea acestora, formele de organizare a instruirii şi învăţării prefigurează modalitatea de evaluare.Înacest sens, lucrarea de faţă acordă o importanţă deosebită realizării procesului de evaluare la limba şi literatura română, sub forma unui subcapitol amplu.
În cadrul studierii disciplinei se intenţionează atingerea unor obiective şi competenţe specifice, iar finalităţile generale ar fi următoarele:
- Formarea unui sistem de atitudini, valori şi comportamenteaxatepe: consolidarea interesului pentru învăţare şi autoeducare; conştientizarea valorilor spirituale şi etice vehiculate prin limbă şi literatură; înţelegerea semnificaţiei limbii - şi a creaţiei spirituale, în general - în conturarea identităţii naţionale şi a integrării acestora în universal;
- Formarea unui ansamblu de cunoştinţe privind: sistemul şi subsistemele limbii, ca elemente de construcţie ale comunicării sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetică a creaţiilor beletristice din literatura naţională şi universală;
- Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare şi receptare orală corectă; exprimarea în scris a unor idei, într-o formă ordonată, clară şi corectă; lectura şi interpretarea apropiată a unor texte;
- Formarea unor capacităţi intelectuale privind: optimizarea operaţiilor gândirii şi dezvoltarea creativităţii specifice (practica raţională a limbii, formarea reprezentărilor culturale prin intermediul limbii, însuşirea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală);
- Practica raţională a limbii(în scopul înţelegerii structurii şi funcţionalităţii limbii, ca sistem unitar, în permanentă evoluţie, stabilirea unor reguli şi modele de bază ale comunicării orale şi scrise, activarea cunoştinţelor de limbă şi adaptarea acestora la particularităţile situaţiei de comunicare; comunicarea ideilor şi sentimentelor într-un mod original, accesibil şi armonios;
- Formarea reprezentărilor culturale include: dezvoltarea disponibilităţilor de receptare a mesajelor scrise, literare şi nonliterare, stăpânirea tehnicilor literare de analiză a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective şi morale. etc
Scopul studierii limbii şi literaturii române este acela de-a forma un individ cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil comunice, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţiile proprii, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
„Tronul literaturii stă neclinit deasupra ruinelor timpului“, spune Tagore. Astfel, studiul temeinic şi serios al limbii şi literaturii române este o datorie a noastră, a tuturor, pentru a ne păstra identitatea naţională. În contextul actual, această disciplină având şi o funcţie educativă în formarea personalităţii elevului.
Andreea MODOIAN
Şcoala „Nicolae Titulescu“ Ploiesti
EXERCIŢII APLICATIVE PENTRU ÎNSUŞIREA CONŞTIENTĂ
A NOŢIUNII DE SUBSTANTIV
În demersul metodic de predare a claselor morfologice se va porni de la observarea cuvântului ca semn lingvistic şi se va orienta atenţia şi observaţia elevilor spre distingerea conţinutului cuvântului, având în vedere conţinutul lexical şi conţinutului gramatical.
Pentru însuşirea conştientă a noţiunii de substantiv se procedează intuitiv şi progresiv, încă din clasa întâi, analizând diferite cuvinte care arată nume de fiinţe şi de lucruri şi se formează o concluzie, pe care elevii trebuie să o reţină: fiecare fiinţă şi lucru are câte un nume. În acest sens se pot folosi procedee căt mai variate:au denumit cu cuvinte, fiinţe şi lucruri prezente în ilustraţii; au spus nume de fiinţe şi de lucruri din mediul înconjurător; au separat dintr-un şir de cuvinte pe acelea care denumesc fiinţe şi lucruri.
În clasa a II-a pentru consolidarea noţiunii de substantiv se pot folosi următoarele exerciţii:
a)Exerciţii de recunoaştere
Subliniaţi cu o linie cuvintele care arată o fiinţă sau un lucru şi cu două linii pe cele care arată mai multe fiinţe sau mai multe lucruri.
Copacii sunt ca de zahăr, iazul e ca oglinda.
b)Exerciţii de grupare
Să se scoată pe coloane, cuvintele care arată o fiinţă sau mai multe din urmatorul text:
Mierla fluieră în zăvoi, noaptea căntă privighetoarea iar cucul îşi strigă numele.
c)Exerciţii de modificare a formei cuvintelor( să arate mai multe fiinţe şi mai multe lucruri).
Fetiţe-fetiţe, penar - penare, măr -mere.
În clasa a III-a, cunoştinţele elevilor sunt suficiente pentru a se trece la
la elaborarea noţiunii de substantiv.Elevii trebuie familiarizaţi cu noţiunea de “ parte de vorbire” şi trebuie conduşi la înţelegerea faptului că un cuvânt semnifică o anume realitate.
Pe tablă sau pe planşe se vor scrie propoziţii în care sunt sublini-
ate substantivele:
Nori mari acoperă cerul.Valurile mari trec peste puntea corabiei.Pescăruşii zboară pe deasupra apei.
Elevii vor avea ca sarcină să observe şi să spună ce denumesc cuvintele subliniate şi să generalizeze observaţiile, sintetizându-le în-
tr-o definiţie.
În clasa a IV-a definiţia noţiunii de substantiv se îmbogăţeşte cu
noţiunea că substantivul denumeşte acţiuni, stări sufleteşti, însuşiri.
În acest sens exerciţiile pot fi variate, ca de exemplu:
a) Scrie în coloanele respective cuvintele potrivite:
CUVINTE CARE EXPRIMĂ CUVINTE CARE DENUMESC
ACŢIUNEA(VERBE) ACŢIUNEA(SUBSTANTIVE)
--munceşte - muncitor
-se plimbă - plimbare
-fuge - fugă
-căntă - cântare
b)Transformă urmatoarele cuvinte în substantive:
ÎNSUŞIREA SUBSTANTIVUL
bătrân bătrâneţe
luminos lumină
vişiniu vişină
adânc adâncime
c)Subliniaţi substantivele din următoarele coloane:
plânge bună priveşte
plânsul bunătate privitul
plângăcios bun privea
Pentru înţelegerea noţIunilor de substantiv comun şi substantiv propriu, exerciţiile se vor baza pe compararea exemplelor paralele, nume comun- nume propriu.
1. Un copil aleargă. 1.Ionel aleargă.
2. O fetiţă se joacă. 2.Mirela se joacă.
Cu mult succes pot fi folosite jocurile şi exerciţiile de felul:
1. Scrieţi numele a cinci autori şi titlurile operelor lor.
2. Alcătuiţi şi scrieţi traseul unei excursii indicând numele locurilor
pe care le-aţi vizitat.
3. Jocul “Ţări, oraşe, munţi”. În coloane se vor trece substantivele proprii corespunzătoare.
Familiarizarea cu noţiunea de număr al substantivului nu întâmpină greutăţI, elevii înţelegănd cu uşurinţă noţiunile de singular şi plural.
Exerciţiile pot fi plăcute şi de un real folos pentru copii:
1.Treceţi substantivele date la numărul plural.
2. Treceţi substantivele din următoarele propoziţii la numărul singular:
Veveriţele adună alune.
Merele şi perele sunt fructe.
3.Daţi exemple de substantive care încep cu litera”m” şi treceţi-le la numărul plural.
Varietatea acestor exerciţii are drept scop dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă a elevilor sub aspectul formei şi al logicii construcţiei sintactice.
Înv. Vasilica Marcu
Şcoala ,,Florin Comişel” Ploieşti
PREDAREA ÎN ECHIPĂ
Acumularea unui mare volum de informații specializate într-o continuă expansiune a condus la delimitarea obiectelor de studiu ale fiecărei discipline, unite inițial prin legăturile firești din realitate. Separarea științelor din același trunchi și adăugarea de noi și noi cunoștințe a contribuit la perceperea secvențială a naturii. Astfel, elevii ”văd” fenomenele naturii diferit la fiecare dintre științe, pierzând din vedere unitatea lumii înconjurătoare.
Pentru a sesiza conexiunile dintre faptele studiate, curriculumul modern pune deseori accent pe transferurile și abordările inter și transdisciplinare prin care profesorul depășește granița disciplinei pe care o predă pentru a avansa spre alte discipline, adăugând în cele din urmă metodele, tehnicile și practicile cross-curriculare.
În această tendință modernă se înscrie predarea în echipă, predarea realizată de mai multe persoane care se succed la conducerea lecției în momente bine determinate și anterior stabilite.
Predarea în echipă nu mai este o noutate pentru unele cadre didactice care au aplicat cu succes această metodă complementară a activității didactice clasice, alternativă care se poate utiliza doar în anumite condiții, pentru anumite capitole, lecții sau secvențe de lecții.
Succesul unei astfel de activități depinde în mare măsură, de buna colaborare dintre cadrele didactice implicate , fiecare profesor cunoscând măcar superficial contribuția colegului său la realizarea lecției, în scopul unei bune completări reciproce ale profesorilor.
Ca metode de lucru, se pot prefera metodele activ-participative care contribuie la reducerea stressului elevilor aflați în fața a doua sau mai multor cadre didactice cât și la adaptarea mai rapidă la schimbarea stilului de predare specific fiecărui profesor. În plus, întrebările sau răspunsurile elevilor pot reorienta demersul didactic în sensul unei mai bune înțelegeri a fenomenelor.
Dintre temele care pot fi abordate prin această metodă se remarcă, în cadrul științelor naturii, următoarele : Vitaminele (chimie și biologie); Sunetul. Propagarea sunetului. Urechea (fizică, biologie, educație muzicală); Atomul. Structura atomului. Ionizarea atomului. Electrizarea (fizică, chimie); Planul înclinat (matematică, fizică); Pârghia (matematică, fizică).
În cadrul comisiei ariei curriculare, am susținut o astfel de lecție cu tema ”Ochiul. Defectele ochiului”, împreună cu profesorul-colaborator de biologie Ana Ababii, la clasa a VII-a. Lecția a debutat cu o recapitulare a fenomenelor optice studiate, cu definirea ochiului uman din punct de vedere fizic și biologic, cu recapitularea organelor de simț, după care s-a discutat despre componentele ochiului văzut ca un instrument optic și importanța biologică a fiecărei componente; despre formarea imaginii în ochiul sănătos , în ochiul hipermetrop sau prezbit, precum și despre lentilele care pot corecta imaginile defectuoase; pentru ca în final doamna profesoară de biologie să aprecieze contribuția fizicii la dezvoltarea medicinii, prin instrumentele create cu ajutorul fenomenelor fizice.
Anumite teme, care văzute din perspectiva unei discipline, pot fi tratate superficial de către profesorul nespecialist, pot fi tratate în profunzime, cu sublinierea cauzalității fenomenelor, prin predarea în echipă. Deși metoda nu poate fi des utilizată și necesită o atentă proiectare și o bună armonizare între profesori, predarea în echipă prezintă avantajul de a înlătura monotonia prin împletirea stilurilor didactice diferite a profesorilor, ceea ce face ca atmosfera să fie dinamică și interesantă pentru elevii care au șansa de a face o bună impresie mai multor profesori deodată.
Prof. Angelica Georgescu
Şcoala cu cls. I-VIII ”I.A.Bassarabescu” Ploieşti
CUNOAŞTERE, ARMONIE ŞI CREAŢIE
ÎN PICTURĂ
Un copil poate fi educat în aşa fel încât simţurile lui, bine dezvoltate, să-i dea informaţii precise asupra lumii exterioare, imagini de culori, nuanţe. Totuşi nu este sigur că acel copil va fi sensibil în faţa coloritului şi a unei armonii de nuanţe.
Una este a cunoaşte, a şti şi cu totul altceva a iubi, a crea.
A deprinde pe cineva să vadă ce e cu adevărat frumos, să fie mişcat şi să admire un spectacol de culori este o artă mai subtilă decât aceea de a dobândi cunoştinţe.
Astăzi tendinţa către frumos se manifestă pretutindeni şi este la ordinea zilei, aşa încât şi copilul caută frumosul, îi place să se împodobească, îi place să-şi gătească păpuşile, camera, măsuţele. Din acest punct de vedere noi, dascălii, îi îndrumăm ca să poată folosi darurile de frumuseţe ce se găsesc din belşug în natură, în artă şi care constituie mândria şi podoaba spiritului omenesc.
Copilul are o sensibilitate vie, gata să se entuziasmeze şi să admire o dată cu noi. El este sensibil farmecului culorilor şi formelor. Unii învăţaţi au dovedit că omul percepe mai întâi culoarea şi mai apoi forma lucrurilor. Copiii sunt cu totul atraşi de perfecţiunea formelor din jurul lor.
Însă dincolo de realitate este lumea imaginaţiei în care călătoreşte cu mintea şi sufletul. De câte ori aţi văzut un copil fermecat de cine ştie ce închipuire? De câte ori l-aţi observat vorbindu-şi, întreţinându-se cu câte un obiect din care el făureşte cine ştie ce fiinţă minunată? El trăieşte intens într-o lume a lui, nereală, dar alcătuită din culori, sentimente, trăiri.
În copil îşi au lăcaşul virtuţi artistice nebănuite, care cer să fie puse în valoare, trezind sensibilitatea acestuia; vom putea forma pe copil să preţuiască armonia culorilor, a formelor, să se familiarizeze cu noţiunile de ordine, proporţie, armonie, variaţie, potrivire şi unitate.
Putem începe drumul purtându-i în lumea ordinii şi ierarhiei culorilor. Însemnat este faptul că fiecare culoare are locul ei în armonia coloristică: culori primare, culori binare, griuri neutre (amestec în cantităţi egale a culorilor primare sau binare). Pentru că ei sunt mari călători pe tărâmul imaginarului i-am atras către „Steaua culorilor“.
galben
galben-verde galben-oranj
verde oranj
albastru-verde roşu-oranj
albastru roşu
albastru-violet roşu-violet
violet
Şi farmecul culorilor pune stăpânire pe ei în momentul când apar ca prin minune alte şi alte culori (culori binare de gradul II).
Şi-ncepem să luăm ca model NATURA, să o iubim pentru frumuseţile ei însăşi, să căutăm să o înţelegem şi să o redăm sub formă cât se poate de simplă şi atrăgătoare pentru copiii noştri. Toată imaginaţia lor se îndreaptă apoi către crearea de obiecte cu care şi-ar împodobi camera: covorul, jucării, vasul pentru flori, paharul de pe masă... Iată câteva idei:
„Motiv floral“ (lucrarea poate fi un imprimeu pentru un material decorativ sau pentru ţesături). Se lucrează cu pata prin presare, flori roşii cu mijloc galben pe un fond albastru;
„Vas cu fructe“ (utilizarea culorilor primare: mere roşii, pere galbene, vas albastru);
„Carpeta“ (elemente decorative, folosirea liniei drepte şi a culorilor primare) este un motiv ce solicită atenţie în execuţie, orientarea în spaţiul plastic, dă posibilitatea de a fi liberi în a crea modele;
„Ciorchini“ (boabele de struguri violet, frunze şi cârcei verzi, frunze oranj). Se sugerează copiilor să-şi prepare singuri culorile prin amestecul culorilor primare ca să observe fenomenul obţinerii culorilor binare;
„Crizanteme“ (flori violet şi oranj, frunze verzi) Se propune ca tehnică de lucru pata prin presare;
„Element decorativ“ (culori binare, linii curbe inchise şi deschise) Este o lucrare prin care se poate observa câtă putere creativă are fiecare copil;
„Nebuloasa“ (pete de culoare pe suport uscat; în mijloc roşu, galben, albastru, iar pe margine oranj, verde, violet, completând spaţiul plastic cu puncte de aceleaşi culori);
„Paharele vesele“ (culorile celor două grupe, folosind ca element de geometrie triunghiul);
„Jucării - trenul“ (forme componente, culorile primare şi binare). Se dă libertate copilului să stabilească culorile formelor componente jucăriei;
„Covorul“ (cele şase culori binare de gradul II, umplând spaţiul plastic, suport uscat).
„Frunze“ (griuri perfecte, formă pe suport uscat);
„Sfârşit de toamnă“ (nonculori, compoziţie plastică);
„Primăvara pe deal“ (tonuri de verde: ton deschis şi ton închis);
„Vas cu flori“ (tonuri de roşu).
„Ochiul“ copilului nu vrea să vadă numai o simplă pată rotundă de culoare galbenă, ci o floare, o minge, un tablou, soarele, etc. El îi dă un înţeles, un sens, atunci când descoperă imaginar în pata rotundă, galbenă, o floare legănată de vânt, un răsărit sau un apus de soare, o frunză veştejită legănându-se lin în vânt, etc. Pe măsură ce comunică prin pictură, poate vedea în spatele formelor. Semnificaţiile cu care el le îmbracă, sugerează emoţiile pentru care nu găseşte încă cuvintele potrivite, viziunea proprie asupra existenţei, a utilităţii şi aspectului lucrurilor, a manifestărilor fenomenelor naturii, a comuniunii cu lumea vie. Pictura rămâne un mijloc prin care ei pot dobândi mari bucurii, multe satisfacţii şi nebănuite împliniri.
Inst. Ernestina STANCU
Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu“ Breaza
EVALUAREA RANDAMENTULUI ŞCOLAR ÎN STUDIUL
LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE
Evaluarea este o componentă a procesului de învăţământ ce încheie ciclul predare-învăţare constând într-un proces de măsurare a performanţelor celor doi agenţi umani: profesorul şi elevul. Ea apreciază raportul dintre efortul depus şi rezultatele obţinute, fiind astfel un proces de autoreglare, un feedback, atât pentru elevi cât şi pentru profesori, din perspectiva unor performanţe superioare. Evaluarea informează despre calitatea predării, despre modul în care a fost realizat conţinutul instruirii, despre accesibilitatea acestuia, despre valoarea tehnologiilor de predare.
Rolul ei este triplu:
1. de constatare - inventarierea achiziţiilor dobândite;
2. de diagnosticare - analiza tuturor datelor culese, compararea lor, separarea esenţialului de particular în scopul formulării unor concluzii generalizatoare cu valoare operaţională;
3. de prognosticare - proiectarea a ceea ce va urma în scopul ameliorării situaţiei şi obţinerii unor performanţe superioare, în perspectivă imediată şi îndepărtată, prefigurarea desfăşurării ulterioare a procesului de învăţare - predare.
În societatea contemporană sunt necesari specialişti culţi şi inteligenţi care să facă faţă provocărilor zilnice ale vieţii şi societăţii. Evaluarea măsoară capacităţile cultivate elevilor prin studiul Limbii şi Literaturii Române cuantificând capacitatea de adaptare (readaptare) la situaţiile de viaţă de zi cu zi.
Aceasta presupune:
1. capacitatea de transfer şi de folosire a informaţiilor în situaţii noi;
2. de corelare şi de integrare în sisteme noi;
3. capacitatea de aplicare a celor învăţate;
4. capacitatea de a învăţa cu mijloace proprii.
Prin obiectul Limba şi Literatura Română elevii îşi dezvoltă capacitatea de exprimare orală (ştiu să formuleze sau să reproducă într-o exprimare liberă mesaje, ştiu să integreze achiziţiile noi de vocabular în enunţuri proprii), capacitatea de receptare a mesajelor scrise (ştiu să identifice ideile principale dintr-un text narativ, ştiu să distingă şi să interpreteze secvenţele descriptive ori pe cele dialogate, au capacitatea de a înţelege mesajul unei lecturi în funcţie de specificul exprimării), capacitatea de exprimare scrisă (se exprimă corect, clar şi lizibil în scris, aplică regulile de ortografie şi de punctuaţie, adaptează în scris orice mesaj).
Aceste capacităţi sunt reflectate de obiectivele-cadru ale disciplinei Limba şi Literatura Română specificate în Programa Şcolară. Evaluarea măsoară capacitatea elevului de a gândi creator, capacitatea de a găsi soluţii şi idei pe cale independentă, prin efort propriu.
Proiectarea activităţii de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de predare-învăţare şi în deplină concordanţă cu aceasta.
Întrebări utile în proiectarea instrumentelor de evaluare:
- Care sunt obiectivele cadru la clasele primare (dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de exprimare a mesajelor orale, dezvoltarea capacităţii de receptare şi de exprimare a mesajului scris [citirea-lectura]), şi obiectivele de referinţă ale programei şcolare, pe care trebuie să le realizeze elevii?
- Care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe care le pot atinge elevii, pentru a demonstra că au atins aceste obiective?
- Care este specificul colectivului de elevi pentru care îmi propun evaluarea?
- Când şi în ce scop evaluez?
- Pentru ce tipuri de evaluare optez?
- Cu ce instrumente voi realiza evaluarea?
- Cum voi proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin tipuri de probe cât mai variate, astfel încât evaluarea să fie cât mai obiectivă?
- Cum voi folosi datele folosite de instrumentele de evaluare adminstrate, pentru a elimina eventualele blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al fiecăruia dintre ei?
Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor din Programă. Se evaluează nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte. În acest sens, câteva aspecte pot fi avute în vedere:
- Deplasarea accentului dinspre evaluarea sumativă, care inventariază, selectează şi ierarhizează prin calificativ / notă către evaluarea formativă, ce are drept scop valorificarea potenţialului de care dispun elevii şi conduce la perfecţionarea continuă a stilului şi a metodelor proprii de învăţare;
- Realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi evaluare orală: aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite deoarece permite: realizarea interacţiunii elev-învăţător / profesor, demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de inter-relaţionare al elevului etc.;
- Folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc.
- În raport cu momentele realizării evaluării, în planificarea unităţii de învăţare, în cuprinsul spaţiului delimitat pentru o oră apar specificaţii de evaluare iniţială, formativă sau sumativă, iar în finalul unităţii de învăţare este prevăzută o oră de evaluare sumativă. Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare trebuie însoţită, în mod sistematic, de o autoevaluare a procesului pe care învăţătorul / profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev. Numai astfel poate fi descris nivelul de formare a competenţelor fiecărui elev şi pot fi stabilite modalităţile prin care poate fi reglată, de la o etapă la alta, activitatea de învăţare-formare a elevilor în mod diferenţiat, pentru ca toţi elevii să poată atinge, în final, standardele curriculare de performanţă.
Bibliografie:
1. Cojocaru, Mihaela, Metodica predării Limbii şi Literaturii Române. Clasele primare, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, 2005
2. Limba şi Literatura Română, Programe şcolare revizuite, aprobate prin O.M. nr. 4686 / 2003
Inst. Florina GRIGORE
Şcoala cu cls. I-VIII H. M. Berthelot Ploieşti
|