Publicaţie electronică editată de Sindicatul Şcoala Prahovei www.scoalaprahovei.ro

Noi promovăm valorile şcolii prahovene !

Buletin educaţional săptămânal

10 – 14 Mai  2010

numărul 70, anul II

·          PROMOVAREA DIMENSIUNII

EUROPENE A EDUCAŢIEI PRIN

PROIECTELE ŞCOLARE COMENIUS-

Prof. Daniela Dan

·          ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN MEDIUL

RURAL – Inst. Cristina – Nicoleta

Pufulete

·          PROIECT COMUNITAR – Prof. Dr. Elena Trifan

·          O EXPERIENŢĂ EDUCATIVĂ

REUŞITĂ – Prof. Lucica Vartan, Prof.

Mădălina Tuinete

·          

PARTENERIATUL PLORZÓW- Prof. Vasile Moga

e-mail: scoalaprahovei@yahoo.com
ISSN 1844 - 1785
Colectivul de redacţie:

         Redactori : Corina Cristescu, Nicolae Alexandru

      Buletinul educaţional săptămânal al revistei Şcoala Prahovei există pentru dumneavoastră şi datorită dumneavoastră.

     Ne-aţi fost colaboratori până în prezent şi, pentru aceasta, vă mulţumim.

     Vă reamintim că orice articol apărut în această publicaţie electronică este punctat conform Hotărârii Comisiei Paritare nr. 5/15.10.2007, Art. II, în cadrul tuturor evaluărilor din sistemul de învăţământ prahovean.

     Politica noastră vizează atât atragerea colegilor din judeţul Prahova cât şi din ţară, precum şi promovarea preocupării pentru cercetare şi perfecţionare individuală. Ca şi până acum, ne manifestăm dorinţa de a încuraja valorile Şcolii Prahovene şi de a fi un forum al schimbului de idei în interiorul breslei noastre.

     Aşteptăm materialele dumneavoastră pe adresa de mail scoalaprahovei@yahoo.com, respectând următoarele caracteristici: tehnoredactare în Times New Roman, font 12, semne diacritice, fără a fi inserate fotografii, tabele, diagrame şi grafice, maximum 15 pagini.

                                               Redacţia

PROMOVAREA DIMENSIUNII EUROPENE A EDUCAŢIEI PRIN PROIECTELE ŞCOLARE COMENIUS

Calitatea educaţiei este dată de o transformare inovatoare, căutându-se în permanenţă o diversificare a funcţiilor şcolii în scopul dezvoltării acesteia ca centru de resurse pentru elevi şi părinţi, dar şi pentru ceilalţi membri ai comunităţii. Ritmul şi dinamismul dezvoltării poate izvorî din educaţie, aceasta având mijloacele şi forţa de a instrui şi educa generaţii mobile şi active, bine înzestrate din punct de vedere intelectual, capabile să depăşească inerţia unui mediu social refractar, în care se resimt încă note accentuate de prejudecată şi discriminare.

Dimensiunea europeană a educaţiei este reflectarea unei realităţi care exercită presiuni, determinându-ne să întreprindem măsuri pentru a-i sprijini pe tineri să găsească modalităţi de răspuns la provocările lumii contemporane.

Proiectele Şcolare Comenius au ca scop îmbunătăţirea calităţii şi consolidarea dimensiunii europene în educaţie, încurajarea învăţării limbilor străine şi a cooperării transnaţionale între şcoli, promovarea conştiinţei interculturale şi a inovaţiei în ceea ce priveşte metodele pedagogice şi tehnicile informaţionale. Aceste proiecte sunt promovate şi susţinute financiar de către Comisia Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, se derulează în învăţământul preuniversitar şi implică un număr mare de persoane: elevi, părinţi, toate categoriile de personal didactic, precum şi comunitatea locală, asociaţii non guvernamentale s.a.

La Gimnaziul de Stat „Zaharia Boiu“, Sighişoara, s-a derulat Proiectul Şcolar Comenius „CÂND SOARELE RĂSARE“, fiind un proiect de parteneriat între 9 şcoli europene aflate în puncte geografice îndepărtate şi la nivele de dezvoltare socioeconomică diferită: Germania, Austria, Polonia, Turcia, Ungaria, Italia, Islanda, Suedia şi România.

Scopul principal al colaborării noastre în cadrul acestui proiect a fost introducerea dimensiunii europene şi promovarea multiculturalismului, iar obiectivele generale au vizat: îmbunătăţirea calităţii învăţământului prin realizarea unor schimburi de experienţă şi bune practici cu profesori şi elevi din instituţii similare din străinătate, formarea şi dezvoltarea unui spirit de respect faţă de valorile europene prin încurajarea toleranţei şi a dialogului intercultural, implicarea activă a partenerilor sociali la viaţa şcolară prin stabilirea unor relaţii de parteneriat cu părinţii elevilor şi cu comunitatea locală. 

Antrenarea elevilor noştri la activităţi de anvergură internaţională a dus la înţelegerea existenţei şi valorizarea pluriculturii, oferindu-le şanse de afirmare la nivel european. Creşterea prestigiului şcolii a venit ca o consecinţă, imaginea acesteia fiind promovată atât la nivel naţional, cât şi internaţional, îmbunătăţindu-se astfel, pe de-o parte, relaţiile cu organismele instituţionale şi cu autorităţile publice locale, pe de alta parte, atrăgând atenţia comunităţii locale asupra unor rezultate meritorii obţinute de elevii noştri îndrumaţi de un corp didactic de excepţie.

Proiectul s-a derulat pe parcursul a trei ani şcolari, parteneriatului evoluând şi funcţionând ca un sistem deschis, orientându-ne întregul efort asupra elevilor, ei constituind raţiunea şi centrul de interes al proiectului nostru educaţional.

Voi continua prin a ilustra cu precădere activităţile desfăşurate în ultimul an de proiect, cel în care ne-am propus sa dezvoltăm conştiinţa copiilor cu privire la natură şi mediu, într-o Europă cu intenţii declarate de globalizare a acţiunilor de protejare a mediului înconjurător.

Activităţile propuse au dus la transmiterea de informaţii cu caracter interdisciplinar cu privire la elemente de geografie locală şi europeană, ecosisteme ale unor regiuni, biodiversitatea specifică zonelor în care se află şcolile ţărilor implicate în proiect, elevii având prilejul să înţeleagă într-un mod atractiv problematica încălziri globale şi pericolele care decurg din aceasta, formându-şi deprinderile unui comportament ecologic responsabil, concretizat în activităţi de durată care ar putea deveni un exemplu pentru comunitatea în care sunt integraţi. 

Organizarea riguroasă a tuturor demersurilor în colaborare cu partenerii din străinătate şi unele rezultate vizibile şi imediate ale acţiunilor noastre, ne-au sporit entuziasmul şi au creat, pe de-o parte, premisele dezvoltării creativităţii si a imaginaţiei elevilor prin găsirea de soluţii la probleme legate de mediul înconjurător care este în permanenţă ameninţat de descoperirile civilizaţiei, iar pe de alta parte, au oferit o viziune comparativă între măsurile de protecţie şi gradul lor de implementare în diferite ţări europene.

Participarea la aceste activităţi a presupus pe lângă dorinţa de implicare si abilităţi de utilizare a computerului, dar şi un bagaj minimal de cunoaştere a limbii engleze, acest lucru impunând un proces constant de perfecţionare a abilităţilor lingvistice ale elevilor şi ale dascălilor. Aceasta a fost o rezultantă extrem de importantă a parteneriatului nostru, ştiut fiind faptul că, într-o societate multilingvă, învăţarea limbilor străine deschide numeroase oportunităţi către o carieră mai bună, şansa de a lucra sau studia în altă ţară sau, pur şi simplu, plăcerea de a descoperi noi orizonturi.

Dintre cele mai sugestive activităţi la care am participat în decursul unui an şcolar, aş vrea să amintesc: Conferinţa Comenius, eveniment la care au participat pe lângă un număr mare de elevi, părinţi, profesori - şi 18 invitaţi din ţările partenere; realizarea unei cărţi de colorat „Când soarele răsare, vezi mii de animale“; organizarea unor drumeţii cu scopul de a studia diferite a ecosisteme şi culegerea de informaţii pentru realizarea CD-ului şi portofoliului „Micul meu paradis sălbatic“; lecţii şi jocuri interactive AEL; organizarea competiţiei practic aplicativă „Vânătoarea de comori“; participarea elevilor la concursul cu tematica integrării României în UE; prezentarea unor serbări a tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale specifice; conceperea şi realizarea Revistei Comenius şi multe altele.

Tehnologia informaţională a fost utilizată în toate etapele derulării proiectului, cadrele didactice şi elevii au folosit computerul pentru a stoca, organiza, procesa, prezenta şi comunica informaţii referitoare la stadiul realizării temelor comune stabilite. Camera foto digitală, videoproiectorul, aparatul de filmat, CD-player-ul, au devenit mijloace folosite cu lejeritate şi în mod frecvent, elevii fiind încurajaţi să îşi dezvolte abilităţi legate de modul de exploatare a noilor descoperiri tehnologice.

Un alt aspect important al implicării noastre a fost participarea coordonatorului şi a unor membri din echipa de proiect la reuniunile internaţionale bianuale, demers ce a stat la baza continuării cu succes a proiectului, fiind modalitatea cea mai potrivită de a adânci relaţiile de colaborare, de a stabili scopul, temele impuse de continuarea proiectului şi de atingere a obiectivelor. Deplasarea profesorilor români la mobilităţile internaţionale a fost un prilej de formare a unui orizont multicultural, dar şi o ocazie de dezvoltare profesională, aceştia intrând în contact nemijlocit cu elevi şi profesori care studiază şi lucrează în sisteme de învăţământ de succes, care au contribuit la ridicarea standardului social în ţările dezvoltate.

Ceea ce a adus o încununare a efortului nostru şi o reală satisfacţie a celor care au lucrat cu entuziasm la proiect, au fost produsele finale realizate în parteneriat european: „When The Sun Rises“ - o revistă în paginile căreia sunt prezentate şcolile partenere şi descrieri ale unor etape din activităţile comune desfăşurate de elevii celor nouă ţări, „My little wildlife paradise“- un CD multimedia, „Carte de bucate internaţionale“, „Animale sălbatice“ - un album de autocolante, jocul „Trasee europene“, dar şi portofolii şi CD-uri cu poze care au surprins entuziasmul muncii în echipă.

Tematica generoasă a proiectului a dus la realizarea unor produse finale de calitate, având o aplicabilitate internaţională, fiind capabile să suscite interesele educaţionale ale elevilor, dezvoltându-le iniţiativa şi creând premisele formării unei personalităţi lipsite de complexe sociale, cu o atitudine de respect faţă de valorile europene.

Pentru evaluarea gradului de implementare şi pentru a evidenţia eficacitatea demersurilor noastre, am folosit o varietate mare de metode. De la chestionare aplicate elevilor, la discuţii cu colegii pentru a împărtăşi experienţe şi impresii referitoare la utilitatea produselor finale realizate. Portofoliul elevilor a fost un instrument de evaluare complex, care i-a determinat să se implice activ, în etapa de evaluare fiind interesaţi să observăm schimbările comportamentale şi atitudinea elevilor. Ei au fost motivaţi, au dobândit respectul celorlalţi şi şi-au sporit implicit încrederea şi stima de sine. Părinţii copiilor au fost mulţumiţi în special de faptul că acest proiect a încurajat studiului limbii engleze şi au fost încântaţi că multe teme ale proiectului au promovat toleranţa.

Succesul obţinut de acest proiect s-a datorat într-o măsură semnificativă şi acţiunilor de conştientizare publică, diseminarea activităţilor fiind popularizate cu sprijinul mijloacelor de comunicare locală, naţională şi internaţională, publicând articole şi imagini ilustrative referitoare la proiect, dar şi prin intermediul site-ului http://www2.vobs.at/sunrise/ . Acţiunea de propagare a continuat şi pe alte căi, fiind complexă şi constantă, prezentându-se informări şi cu ocazia unor întâlniri cu părinţii elevilor, în consiliile profesorale, la întrunirile comisiilor metodice, a cercurilor pedagogice şi cu ocazia participării la competiţii şi concursuri şcolare. S-au purtat discuţii despre etapele parcurse de la depunerea aplicaţiei, până la obţinerea sprijinului financiar de la Comisia Europeana prin ANPCDEFP şi s-au făcut aprecieri pozitive în legătură cu beneficiul adus demersului educaţional de o abordare modernă, crosscurriculară, strategie care dă şansa obţinerii unor rezultate remarcabile.

Comunitatea locală a premiat rezultatele obţinute şi a apreciat public efortul de introducere a dimensiunii europene în şcoală prin implicarea în acest proiect, considerând că „este un câştig atât pentru elevii Gimnaziului de Stat “Zaharia Boiu“, cât şi pentru municipalitate, elevii de azi - viitorii cetăţeni ai oraşului - vor fi capabili să-şi valorifice experienţa de viaţă acumulată în calitate de participanţi la acest proiect“.

1. Ionescu, Mihaela, Managementul clasei. Un pas mai departe… Învăţarea bazată pe proiect, Editura Humanitas Educaţional, 2003;

2. Institutul de Ştiinte ale Educaţiei, Zone prioritare de educaţie, Bucureşti, Alpha, 2006;

3. Rădulescu E., Educaţie pentru succes, Oscar Print, Bucureşti, 1997;

4. Ciolan, L., Paşi către şcoala interculturală, Bucureşti, Corint, 2000.

Prof. înv. primar Daniela DAN

Gimnaziul de Stat „Zaharia Boiu“, Sighişoara

În ultima perioadă, pe fondul binecunoscutei reforme în educaţie, se discută tot mai mult de eficientizarea sistemului de învăţământ, mai ales în mediul rural.

Cu excepţia unor măsuri specifice (de exemplu reabilitarea de şcoli, facilitarea transportului pentru elevii din satele îndepartate, comasarea unor şcoli, dotarea bibliotecilor şcolare etc.), nu au existat programe de dezvoltare de ansamblu şi pentru învăţământul rural. Aceasta a dus la apariţia unor efecte secundare ale reformei, care au afectat echitatea şi au accentuat distanţa care există între mediul rural şi mediul urban, discrepanţele dintre elevii din mediul urban şi mediul rural, între ratele participării, ale absolvirii, ale urmării ciclurilor superioare de învăţământ, ca să nu mai vorbim de discrepanţe în ceea ce priveşte condiţiile materiale în general şi cele privind desfăşurarea procesului didactic.

Când vorbim de o asemenea intervenţie în invăţământul rural, memoria noastră culturală ataşează din punct de vedere al semnificaţiei sale sociale două imagini definitorii. Prima este aceea a dascălului de la ţară, apostolul neamului, cel care educă nu doar copii, dar este şi un educator al comunităţii şi un lider al acesteia. El dă dovadă de sacrificiu, de patriotism, de dragoste de oameni şi de credinţă în misiunea sa. A doua imagine este aceea a copiilor de la ţară, cei care pleacă la oraş să înveţe carte la îndemnul dascălului şi cu sacrificiul părinţilor şi care reuşesc în viaţă, în cultură, în politică. Mai seamănă aceste imagini tradiţionale cu situaţia de acum? Trebuie ele restaurate, readuse în realitate sau trebuie să ne îndreptăm spre altceva?

Viaţa demonstrează pe zi ce trece că şcoala nu îi poate pregăti pe elevi pentru a deveni adulţi de succes doar prin procesul instructiv - educativ oferit între zidurile ei, ci ea trebuie să se orienteze spre contextul extern în care se află, corelând conţinuturile şi metodele folosite cu realitatea socială şi cu mediul de viaţă al elevilor. Argumentele în vederea acestei abordări sunt numeroase:

ü      Învăţarea este un proces activ şi nu unul pasiv, elevii învaţă mult mai bine cînd sunt implicaţi în rezolvarea unor probleme care au sens pentru ei si pentru cei din jurul lor.

ü      Creşte motivaţia pentru învăţare deoarece elevii aplică cunoştinţele teoretice în situaţii de viaţă reală.

ü      Elevii reuşesc să se integreze mult mai bine în comunitatea locală în care trăiesc ca buni cetăţeni, cu roluri sociale productive.

ü      Elevii se transformă în membri activi şi competenţi ai comunităţii, în persoane responsabile care îndeplinesc multiple roluri sociale în condiţii de succes.

ü      Curriculum nucleu;

ü      Curriculum la decizia şcolii;

ü      Activităţi extracurriculare.

În condiţiile noului curriculum, parcurgerea materiei şi a manualului nu mai este liniară. Bineînţeles că programa trebuie să fie parcursă de toţi elevii, dar, prin proiectarea personalizată, cadrului didactic i se oferă posibilitatea de a lua deciziile pe care le consideră optime în vederea creşterii calităţii procesului de învăţământ, în acelaşi timp fiind răspunzător pentru asigurarea unor condiţii optime de învăţare pentru fiecare elev în parte.

Astfel, lecţia devine doar o oportunitate pentru adaptarea procesului de învăţare la nevoile elevului, cerinţele contextului social în care acesta trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. În condiţiile acestea, rolul cadrului didactic devine cu mult mai important şi i se oferă următoarele posibilităţi:

ü      Să se focalizeze pe dezvoltarea unor competenţe prioritare datorită specificului şi problematicii contextului extern;

ü      Să integreze în lecţie elemente de conţinut (date, informaţii, evenimente, cazuri, resurse,

exemple etc.) din comunitate;

ü      Să utilizeze în lecţie resurse din comunitate (persoane, resurse, documente, spaţii, facilitaţi, instituţii etc;

ü      Să organizeze activităţi de învăţare bazate pe metode de explorare a realităţii (observarea, experimentul, cercetarea documentelor şi a vestigiilor istorice) şi pe cele acţionale (studiu de caz, proiect, lucrări practice);

ü      Să evalueze folosind modalităţi şi instrumente care se bazează pe situaţii reale (evaluarea

autentică, proiectul, portofoliul, fişa de observare etc.)

      Curriculum la decizia şcolii

Prin curriculum la decizia şcolii, fiecare unitate de învăţământ îşi poate alege în cooperare cu părinţii, cu elevii şi autorităţile locale un segment al curriculumului.

ü      Plia conţinuturile învăţării contextului extern;

ü      Asigura elevilor trasee diferite de învăţare conform intereselor şi aptitudinilor acestora;

ü      Creşte libertatea de acţiune a profesorului în vederea optimizării rezultatelor şi performanţelor scolare;

Activităţile extracurriculare sudează şi mai mult legatura dintre procesul instructiv - educativ şi comunitatea locală. Elevul poate fi implicat in diverse activităţi la nivelul comunei şi poate intra în legatură cu membrii de seamă ai comunităţii în care trăieşte.

ü      Vizite tematice la diferite instituţii din comuna respectivă (primărie, biserică, dispensar, bibliotecă etc.);

Învăţarea prin servicii în folosul comunităţii este cea mai importantă metodă prin care elevii îşi pot dezvolta foarte uşor abilităţi şi aptitudini participând activ la organizarea şi desfăşurarea unor activităţi în beneficiul comunităţii din care fac parte.

ü      De caritate - îngrijirea unor persoane vârstnice, sprijin acordat persoanelor cu nevoi special, strângerea de jucării şi hăinuţe pentru elevii cu posibilităţi reduse;

ü      Ecologice - curăţarea unor zone, reciclarea deşeurilor;

ü      Voluntariat - elevii pot acumula experienţă de muncă desfăşurând activităţi la diferite instituţii din comunitatea respectivă (Bibliotecă, Dispensar, Poliţie, Primărie, agenţi economici).

 Directe (elevii intră în contact direct cu anumite persoane):

ü      Sprijin acordat unor colegi de aceeaşi vârstă;

ü      Timp petrecut cu orfani / copii bolnavi din instituţiile de profil locale.

Indirecte (elevii ajută la strângerea de produse / bunuri necesare rezolvării de probleme):

ü      Organizarea de evenimente sportive pentru o cauză nobilă;

ü      Crearea de pliante / fluturaşi pentru un eveniment;

ü      Strângere de fonduri pentru biblioteca locală.

ü      Se trimite o scrisoare autorităţilor locale;

ü      Se organizează un eveniment de sensibilizare a opiniei publice în legatură cu o problemă a comunităţii.

Etapele unui program educaţional în folosul comunităţii:

1.      Pregătirea;

2.      Acţiunea ;

3.      Reflecţia

4.      Demonstrarea;

ü      Deprinderile dobândite prin acest proiect sunt intergrate în activităţile de învăţare din clasă;

ü      Serviciul prestat este de calitate;

ü      Permite colaborarea dintre profesor - elev - părinte - membrii comunităţii locale;

ü      Pemite o mai bună evaluare a elevilor;

ü      Stimulează motivaţia pentru învăţare al elevilor precum şi dorinţa de a participa la activităţi desfăşurate în cadrul comunităţii din care face parte;

ü      Elevilor li se dezvoltă gândirea critică;

ü      Se stimulează percepţia multiculturalităţii;

ü      Elevii dezvoltă aptitudini şi competenţe specifice unei profesii.

Astfel, adaptarea întregului proces de învăţare la contextul local şi la realitate constituie un proces dinamic şi complex mai ales în cadrul şcolilor care se arată deschise faţă de schimbare.

Din păcate, există stuaţii când această relaţionare între şcoală şi mediul social nu se poate realiza din diverse motive legate de părinţi, sponsori şi chiar din cauza divergenţelor de natură financiară care există între cadrele didactice şi comunitatea locală.

Această reticenţă faţă de schimbare porneşte în foarte multe cazuri de la temerile legate de efectele individuale pe care le poate atrage orice schimbare operată la nivelul şcolii şi în particular, de la temeri legate de eventualele consecinţe pe care le pot determina schimbările legate de adaptările curriculare.

Pornind de la premisa că barierele individuale pot fi un obstacol serios în calea oricărei schimbări şi că purtătorii acestei bariere sunt membrii comunităţii locale sau şcolare, realizarea unei deschideri faţă de nou, inclusiv în domeniul adaptării curriculumului şcolii la contextul local, impune aplicarea unei strategii specifice.

Pentru a facilita adaptarea curriculumului la contextul local, este necesar ca la nivelul oricărei şcoli rurale să se elaboreze strategii care să permită şi să stimuleze parteneriatul cu comunitatea, funcţionarea unor grupuri speciale de lucru, constituirea unor echipe mixte.

În cadrul fiecărei şcoli aceste strategii ar fi de natură să conducă la crearea unor condiţii propice pentru realizarea unor adaptări de calitate referitoare la: curriculum nucleu, activităţile opţionale, la proiectele şi activităţile extracurriculare.

Această cerinţă ar trebui satisfăcută în special în cazul unor şcoli aflate în mediul rural, care funcţionând în medii defavorizate, trebuie să identifice nevoi, probleme şi soluţii prin mecanisme care reunesc efortul, creativitatea, resurse de care dispun atât comunitatea şcolară cât şi cea locală.

1. Băran - Pescaru, A., Parteneriat în educaţie: familie-şcoală-comunitate, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004;

2. Golu, M., Dinamica personalităţii, Editura Geneza, Bucureşti, 1993;

3. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;

4. Romiţă, J., Manolescu, M., Pedagogie, Editura Fundaţiei Culturale „Dimitrie Bolintineanu“, Bucureşti, 2001;

5. Truţă, E., Mardar, S., Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;

6. Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice - „Adaptarea curriculumului la contextul rural“ din cadrul „Proiectului pentru învăţământul rural“.

Denumirea proiectului: „FLORILE VIEŢII”

Instituţia care a iniţiat şi organizat proiectul: Şcoala cu Clasele I-VIII „Elena Doamna“ Ploieşti

Coordonator proiect: Prof. dr. Elena Trifan Şcoala „Elena Doamna“ Ploieşti

Perioada de desfăşurare: 15 IX – 15 VI 2009

Parteneri: Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova

                   Şcoala cu Clasele I-VIII „Elena Doamna“ Ploieşti

                   Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Copiilor Străzii „Cireşarii“ Ploieşti

Obiectiv general: - integrarea copiilor în societate

Obiective specifice: - formarea spiritului de întrajutorare

-         formarea spiritului de echipă

-         formarea abilităţilor de lucru în echipă

-         cultivarea sentimentului propriei valori şi al propriei utilităţi

-         evidenţierea potenţialului creativ al copiilor

-         cultivarea atenţiei, a respectului pentru muncă, pentru cei din jur

-         cultivarea dragostei pentru frumos

-         formarea unei personalităţi armonioase sub raport fizic şi spiritual

- elevi ai Şcolii „Elena Doamna“ Ploieşti, clasele I-VIII

- copii ai Centrului de Primire Minori în Regim de Urgenţă „Cireşarii“ Ploieşti

- cadre didactice de la Şcoala „Elena Doamna“ Ploieşti

- reprezentanţi ai Centrului de Primire Minori în Regim de Urgenţă „Cireşarii“ Ploieşti     

- Reprezentanţi ai Centrului de Minori: şef Centru Mirela Ion, psiholog Laura Muscalu

- Învăţători Şcoala „Elena Doamna“: Aurica Chelba, Niculina Drăghici, Jeni Şendroiu, Victoria Goia, Mihaela Stroe, Nicoleta Preda

- Profesori Şcoala „Elena Doamna“: Director Simona Spălăţelu, Elena Cristea, Elena Trifan, Claudia Popescu, Alice Gabriela Caminschi, Ileana Secu, Cosmina Ilie, Maria Stoicescu, Mihaela Costache, Alice Mirela Bulat, Alexandra Lemnaru, Daniela Alexandru Iordache, Ionuţ Cătălin Neagu

- Bibliotecar Şcoala „Elena Doamna“: Elena Chişnoiu

Beneficiari: copii, părinţi, comunitatea

- Proiectul se desfăşoară în regim de voluntariat.

- Fiecare cadru didactic implicat în desfăşurarea proiectului îşi va forma o grupă de lucru, va pregăti materialul didactic necesar pentru desfăşurarea activităţii, va lua legătura cu şeful Centrului „Cireşarii“ şi, de comun acord, vor stabili data şi ora la care se va desfăşura activitatea în luna planificată iniţial în planul comun de activităţi.

- În cazul în care din motive obiective nu se va desfăşura activitatea, şeful Centrului va fi anunţat din timp şi aceasta va fi reprogramată.

- Nu vor fi acceptaţi în grup elevi şi cadre didactice cu boli transmisibile: gripă, viroză, hepatită etc.

- Vor fi pregătiţi elevii pentru a avea un comportament corect, civilizat, cooperant, de respect faţă de copiii din Centrul de Minori şi faţă de personalul acestuia.

- Activităţile se vor desfăşura interactiv.

- Pe lângă activităţile programate iniţial pot fi desfăşurate şi altele în funcţie de doleanţele copiilor.

- În timpul desfăşurării activităţilor vor fi realizate fotografii.

- Lucrările realizate vor rămâne în dotarea Centrului sau vor fi date acasă copiilor când vor părăsi Centrul.

- În regim de benevolat elevii şi cadrele didactice pot oferi copiilor din Centrul „Cireşarii” diverse obiecte care le sunt necesare.

- La sfârşitul fiecărei activităţi cadrul didactic implicat în desfăşurarea acesteia va întocmi un proces-verbal în care vor fi consemnate denumirea activităţii şi modul de desfăşurare, numărul, numele şi prenumele participanţilor. Procesul-verbal va fi avizat de şeful Centrului de Minori „Cireşarii“

- expoziţii cu lucrările elevilor şi cu fotografii din timpul desfăşurării activităţilor

- portofoliu în variantă electronică

PLAN DE ACTIVITĂŢI

Ideea formǎrii unei trupe de teatru în cadrul Grupului Şcolar de Transporturi Ploieşti a apǎrut cu aproximativ 6 ani în urmǎ, la început pentru a îndeplini dorinţa elevilor atraşi de lumea mirificǎ a scenei, apoi pentru a ilustra pe viu legǎtura dintre literaturǎ şi alte arte. In primul an, de alegerea pieselor şi a distribuţiei s-au ocupat exclusiv profesorii de literatura românǎ. Evoluţia micilor actori avea loc în faţa colegilor şi a profesorilor, cu ocazia festivitǎţilor organizate la nivelul şcolii sau a serbǎrilor de sfârşit de an şcolar. Simţeam deja nevoia participǎrii la manifestǎri teatrale de amploare, în care sǎ ne mǎsurǎm forţele cu alte trupe liceale. Aceastǎ ocazie s-a ivit odatǎ cu organizarea primului concurs de teatru liceal la nivelul judeţului Prahova, organizat de Casa de Culturǎ "I.L.Caragiale". Cu entuziasm, ne-am prezentat la concurs cu douǎ piese şi douǎ echipe formate din elevi antrenaţi de cǎtre mai mulţi profesori. Atunci a fost momentul când am realizat, prin comparaţie cu evoluţia unora dintre competitori, cǎ este necesarǎ prezenţa unui om de specialitate care sǎ şlefuiascǎ punerea în scenǎ a piesei alese. Am cǎutat şi am gǎsit o studentǎ la teatru, foarte talentatǎ, creativǎ şi sufletistǎ care s-a ocupat de trupa deja formatǎ, cu câteva luni înainte de urmǎtoarea ediţie a concursului mai sus menţionat. Mobilizarea copiilor a fost exemplarǎ, piesa bine aleasǎ, în conformitate cu vârsta adolescenţei şi toate problemele ce decurg odatǎ cu ea. Impactul asupra publicului şi asupra juriului a fost deosebit şi, spre bucuria noastrǎ, ne-a adus un râvnit premiu II, întrecând în felul acesta trupe cu mari tradiţii în ale teatrului. In anul urmǎtor am obţinut Premiul de Popularitate la un Festival de Teatru organizat la Sinaia, moment în care s-a implicat cu multǎ dǎruire în coordonarea trupei, alǎturi de profesorul de literatura românǎ şi consilierul educativ al şcolii. Vǎzând cǎ succesul este de partea noastrǎ, fǎrǎ a ţine cont cǎ venim de la un grup şcolar, am îndrǎznit sǎ visǎm la o participare care sǎ depǎşeascǎ graniţele judeţului şi, de ce nu, chiar ale României. Ajutorul nostru în aceastǎ direcţie a venit odatǎ cu întâlnirea providenţialǎ a echipei şi a coordonatorilor cu regizorul Victor Stǎnescu. Acesta a  vǎzut echipa, i-a cântǎrit potenţialul şi a hotǎrât cǎ da, putem sǎ ne gândim la o asemenea participare. Era toamna anului 2008 şi tocmai se lansa ediţia a-XVI-a a Festivalului Globe Théâtre,organizat de Littoralité Francophone, la Rouen- Franţa. Pentru înscriere trebuiau parcurse nişte etape eliminatorii. Regulamentul concursului spunea cǎ trebuiau prezentate douǎ piese: una integral în limba francezǎ, iar cealaltǎ- jumǎtate în limba francezǎ şi jumǎtate în limba ţǎrii pe care o reprezentam. Am ales pentru joc integral în limba francezǎ piesa dramaturgului rus Vasili Sigarev "Plastilina", iar cealaltǎ din creaţia unui dramaturg francez contemporan, intitulatǎ "Lecţia de pian". Prima piesǎ aducea în prim- plan probleme dramatice ale adolescenţei şi ale şcolii contemporane, valabile pentru toţi tinerii de vârstǎ şcolarǎ, indiferent unde ar trǎi ei.

Am început cu traducerea "Plastilinei" în limba francezǎ şi cu traducerea " Lecţiei de pian" în limba românǎ, care a necesitat ajutorul profesorilor de limba francezǎ din şcoalǎ. Am continuat repetiţiile cu multǎ seriozitate, respectând toate etapele înscrierii. In ajunul Crǎciunului- pe 23 decembrie-noi filmam pe scena Teatrului Municipal prima parte a piesei jucatǎ în limba francezǎ, pe care s-o trimitem organizatorilor şi, în funcţie de aceasta, primeam sau nu acceptul participǎrii la festival. Era practic ultima etapǎ din acest complicat proces de înscriere. Confirmarea de participare a sosit prin poşta electronicǎ, la sfârşitul lunii ianuarie 2009. Bucuria a fost mare atât în rândul elevilor, cât şi al nostru, al organizatorilor. Repetiţiile s-au intensificat, atât la cele douǎ piese menţionate, cât şi pentru momentul tradiţional pe care trebuia sǎ-l prezinte fiecare trupǎ participantǎ în anumite ocazii. Am ales o suitǎ de dansuri populare, ai cǎror interpreţi erau aceiaşi elevi de la teatru. Una dintre fete a pregǎtit un moment folcloric, ca solistǎ de muzicǎ popularǎ. Repetiţiile se desfǎşurau cam de trei ori pe sǎptǎmânǎ, câte trei sau patru ore de fiecare datǎ. In tot acest timp, n-au fost numai aspecte plǎcute şi optimiste. Câte unul dintre elevi obosea, mai ales cei cu roluri mari şi dificile. Mai apǎreau animozitǎţi în cadrul colectivului care trebuiau aplanate cu tact de cǎtre organizatori, care nu de puţine ori ajungeau şi ei la capǎtul puterilor. Toate aceste neajunsuri au fost depǎşite, repetiţiile au continuat, satisfacţiile au început sǎ aparǎ, datoritǎ conturǎrii precise a interpretǎrii.

Paralel cu aceasta, se desfǎşurau acţiunile de rezervare a biletelor de avion, cǎutând cea mai bunǎ ofertǎ şi discutând în permanenţǎ cu pǎrinţii elevilor care trebuiau sǎ suporte costul cǎlǎtoriei. Aceasta era de fapt singura cheltuialǎ pe care o suportau ei. Cazarea şi masa participanţilor pe teritoriul Franţei erau asigurate de organizatori. A fost necesarǎ deplasarea organizatorilor pânǎ la Bucureşti, pentru a negocia oferta cea mai bunǎ şi pentru a rezerva biletele de avion la festivalul care începea pe 18 mai 2009. O altǎ deplasare a fost la Ceptura, în vederea împrumutǎrii costumelor populare necesare dansatorilor. Am gǎsit multǎ înţelegere, bunǎvoinţǎ şi solidaritate la autoritǎţile de acolo, conştiente cǎ noi în Franţa vom reprezenta România.

Zborul cu avionul a fost o experienţa deosebitǎ pentru toţi copiii şi chiar pentru unii dintre profesori. Ajunşi pe aeroportul Beauvais de lângǎ Paris, am închiriat douǎ maşini care sǎ ne faciliteze deplasarea pânǎ la Rouen şi apoi pe teritoriul Franţei pe tot parcursul festivalului. La sediul Littoralité Francophone am fost întâmpinaţi de cǎtre organizatori, prelucraţi încǎ o datǎ cu regulamentul festivalului şi apoi distribuiţi la familiile care se ocupau de noi în tot acest interval de 8 zile. Repartiţiile erau fǎcute înainte de a ajunge noi acolo şi nicio schimbare nu a mai fost posibilǎ. Unii erau mulţumiţi de noile familii adoptive, alţii mai puţin, dar treptat s-au împǎcat cu gândul. Am primit programul fesivalului, constatând cǎ acesta era destul de dens-câte 2 şi chiar 3 spectacole pe zi- cu mici excepţii.

Chiar de a doua zi –luni, 18 mai- la ora 10, am susţinut primul spectacol într-o localitate învecinatǎ, Barentin, în faţa unui public format din copii . Am apreciat cu aceastǎ ocazie grija pe care o au francezii pentru creşterea armonioasǎ şi cultivarea tinerei generaţii. Chiar directorul festivalului a mers împreunǎ cu noi şi i-a prelucrat pe copiii din public despre ceea ce vor vedea, despre cine suntem noi, de unde venim şi ce intenţii avem. Copiii erau foarte disciplinaţi, curaţi şi frumoşi. Ai noştri, jucând pentru prima datǎ în Franţa, s-au purtat exemplar, fǎcându-ne mândri de ei. Aplauzele celor mici, dar şi ale directorului festivalului- foarte sever de felul sǎu- ne-au încurajat şi ne-au rǎsplǎtit pentru toate eforturile noastre de pânǎ atunci. Seria spectacolelor a continuat în alte şi alte localitǎţi-Canteleu, Darnétal, Mesnil-Esnard, Sahurs,Vaupalière-noi  având parte de public de toate felurile, de la copii de grǎdiniţǎ, copii cu handicap vizual, liceeni, adulţi, familiile care ne gǎzduiau, pânǎ la spectatori avizaţi,pretenţioşi. De fiecare datǎ nu încetam sǎ ne minunǎm de grija deosebitǎ pe care o au francezii pentru copiii lor, pentru dotarea spaţiilor în care aceştia învaţǎ. Ne-a impresionat în mod special acel centru pentru copiii cu handicap vizual, prin spaţiile largi pentru joacǎ şi recreere, prin curǎţenia impecabilǎ din sǎlile de clasǎ, de la cantinǎ şi de la grupurile sanitare.

Joi, 21 mai,- mare sǎrbǎtoare religioasǎ pentru francezi. Nu s-au mai ţinut spectacole, ci doar un târg de produse tradiţionale, specifice fiecǎrei naţii prezente acolo: ruşi, bieloruşi, muntenegreni, sârbi, bulgari, ucraineni. Dupǎ-amiaza era liberǎ, aşa cǎ am plecat cu maşinile, împreunǎ cu cei din Muntenegru, spre staţiunea Étretat la Marea Nordului, aflatǎ la 100 km de unde locuiam. Am avut parte de privelişti deosebite, de plimbare, de relaxare şi de ceva cumpǎrǎturi. Seara ne-am întors foarte obosiţi şi am participat, de aceastǎ datǎ ca spectatori, la piesa "Crima din Darnetal" jucatǎ de membrii familiilor la care locuiam şi de cǎtre unii dintre organizatori. Piesa este inspiratǎ dintr-o întâmplare realǎ din viaţa comunitǎţii, petrecutǎ cu un secol în urmǎ. S-a dovedit şi de data aceasta- dacǎ mai era nevoie- cǎ francezii au un adevǎrat cult pentru teatru. Vineri a continuat seria spectacolelor, împreunǎ cu ucrainenii- de fiecare datǎ eram asociate câte douǎ trupe- şi ne-a rǎmas în minte un liceu din Bihorel cu numai 400 de elevi , dar care dispuneau de dotǎri cum numai în filme vezi: teren de sport imens, salǎ de sport cu tot felul de aparate şi chiar duşuri funcţionale.

Sâmbǎta era zi liberǎ, în totalitate la dispoziţia noastrǎ. Din ţarǎ, hotǎrâserǎm cǎ trebuie sǎ vedem neapǎrat Parisul. Distanţa pânǎ acolo era tot în jur de 100 km şi, la ora 6 dimineaţa, am plecat spre capitalǎ, unde ne aştepta o rudǎ a coordonatorului educativ, profesor universitar la Paris, care urma sǎ fie ghidul nostru pentru acea zi. Am vizitat marile obiective turistice: Arcul de triumf, Champs Élysées, Domul Invalizilor, catedrala Notre Dame, Turnul Eiffel, Sacré Couer, Luvru, Le grande Palais, Le petit Palais. Ne-am întors seara târziu la Rouen, urmând ca a doua zi, la ora 11, sǎ fim din nou la Paris- Beauvais pentru zborul de întoarcere.

Prof. Lucica Vartan

Coordonator de programe si proiecte educative -prof. Mǎdǎlina Tuinete

GRUPUL ŞCOLAR DE TRANSPORTURI PLOIEŞT

PARTENERIATUL PLORZÓW

Colegiul Naţional “Caragiale”, Ploieşti – Liceul Nr.1 de Cultură Generală “Słowacki”, Chorzów¹

Între Colegiul Naţional “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti şi Liceul Nr.1 de Cultură Generală “Juliusz Słowacki” din Chorzów s-a stabilit o relaţie care nu poate aduce decât beneficii: pe de o parte elevilor şi cadrelor didactice implicate, pe de altă parte procesului de instruire şi educare a tinerelor generaţii din cele două unităţi şcolare. Totul a început în 2008 când, participând la Simpozionul “Innover en français” organizat de Serviciile Culturale de pe lângă Ambasada Franţei în România şi de Institutul Francez din Bucureşti cu ocazia Zilelor Francofoniei, m-am întâlnit cu doamna Janina Zielińska, poloneză, vicepreşedintă a Organizaţiei Internaţionale a Profesorilor de Franceză, secţia europeană. Am rugat-o atunci să mă ajute să găsesc un partener în Polonia, ceea ce a şi făcut, difuzând printer profesorii de franceză polonezi scrisoarea mea prin care explicam că vreau să propun un parteneriat care să-i ajute atât pe elevi cât şi pe profesori să găsească o motivaţie mai adecvată vremilor noastre pentru învăţarea limbii franceze. Am primit în scurt timp două răspunsuri din două oraşe situate la circa 100 de km distanţă unul de celălalt.

Prima încercare nu a avut o viaţă prea lungă. Partenera poloneză dorea un schimb bazat pe corespondenţă electronică între elevi, dar după un început firav, continuarea a fost practic lipsită de consistenţă. Concluzie: într-o lume a concretului nu faci mare lucru cu abstracţii. Este necesar ca tinerii să se vadă, să călătorească şi abia atunci, dacă îşi găsesc afinităţi şi preocupări comune, vor prelua pe cont propriu o relaţie venită iniţial de undeva din sfera obligaţiilor şcolare.

A doua încercare este legată de numele doamnei Lilianna Myszka, una din cele două profesoare de franceză care predau această disciplină la Liceul Nr.1 de Cultură Generală “Juliusz Słowacki” din Chorzów. Ea a preluat oferta mea de colaborare şi a acceptat împreună cu conducerea liceului invitaţia Colegiului “Caragiale” din Ploieşti de a veni împreună cu o delegaţie de profesori să viziteze şcoala noastră, oraşul Ploieşti, ocazie cu care să şi punem la punct detaliile viitoarei noastre colaborări. Delegaţia poloneză a venit la Ploieşti în toamna aceluiaşi an 2008, în noiembrie, fiind compusă din directorul liceului, domnul Przemysław Fabjański, profesoara de franceză Lilianna Myszka şi profesorul de biologie Maciej Burzyk. S-a convenit cu acest prilej ca parteneriatul dintre şcolile noastre să includă şi deplasări ale elevilor însoţiţi de profesori la şcoala parteneră, ceea ce ar putea asigura interesul elevilor care pot în acest fel să cunoască realităţile educative şi sociale ale altui popor, foarte diferit, dar în acelaşi timp purtând pecetea aceloraşi vicisitudini istorice pe care le antrenează situarea geografică în centrul, respectiv sud-estul Europei sau trecutul recent comun sub umbrela marii minciuni care a fost blocul comunist.

1. Chorzów – oraş din Polonia, voievodatul Silezia, 133 000 de locuitori. Numele actual este rezultatul evoluţiei în timp a sintagmei Królewska Huta (Königshütte), Oţelăria Regală. Fost centru minier şi metalurgic, actualmente oraşul s-a reprofilat pe servicii şi învăţământ.

Aşa se face că în martie 2009 o delegaţie formată din 22 de elevi (de la clasa a VIII-a până la clasa a XI-a) şi patru profesori (Adela Dumitru, Petre Năchilă, Tiberiu Lazăr şi Vasile Moga) au vizitat timp de o săptămână Liceul nr. 1 “Juliusz Słowacki” din Chorzów, oraşul şi împrejurimile, lagărul de exterminare de la Oświęcim-Auschwitz, Cracovia, veche capitală a regatului polonez, oraşul uneia dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ superior din Europa – Universitatea Jagiellonă. În programul vizitei au fost incluse momente de cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti cu mostre de produse gastronomice tradiţionale româneşti, cu costume populare specifice zonei etnofolclorice a Văii Prahovei, cu dansuri şi muzică populară românească. Gazdele noastre ne-au oferit lecţii de limbă franceză, o primire la Primăria oraşului Chorzów, o prezentare a obiectivelor arhitectonice de interes din centrul oraşului, spectacole, un concert de jazz, reprezentarea în limba engleză a piesei “Împăratul Muştelor” după William Golding. De asemenea delegaţia elevilor şi profesorilor ploieşteni au participat la oficierea parastasului prilejuit de împlinirea a două sute de ani de la naşterea patronului liceului, poetul romantic Juliusz Słowacki (04. 09. 1809 – 03. 04. 1849). Un meci de fotbal între băieţii delegaţiei noastre şi ai gazdelor a constituit ultima activitate comună înainte de plecarea spre Ploieşti.

Dacă la dus am făcut un popas de o noapte la Budapesta (ocazie cu care am vizitat centrul oraşului şi am efectuat o croazieră nocturnă pe Dunăre), la întoarcere ne-am oprit la Viena (cu tur de oraş şi, desigur, punct de întâlnire la statuia celei care nu a fost străină de suferinţele ardelenilor, de distrugerea mănăstirilor ortodoxe de la poalele arcului interior al Carpaţilor, în încercarea de a catoliciza populaţia română din Transilvania …). După care ne-am aşternut la drum şi am reuşit să parcurgem fără incidente distanţa Viena-Ploieşti.

E deja toamnă din nou, anul şcolar 2009 – 2010 nici n-a început bine, că parteneriatul nostru cu liceul “Słowacki” din Chorzów continuă, de data aceasta pe teren românesc. Un grup de 22 de elevi polonezi, însoţiţi de 3 profesori (Lilianna Myszka, Krystian Kazimierczuk şi Maciej Burzyk) sosesc la sfârşit de septembrie la Colegiul Naţional “Caragiale” din Ploieşti. Au urmat câteva zile foarte fierbinţi în care oaspeţii noştri au vizitat localul şcolii, au asistat la lecţii de limba franceză, au fost primiţi de autorităţile oraşului în persoana domnului prefect Adrian-Florin Dobre, au vizitat centrul oraşului Ploieşti, Muzeul de Biologie Umană, Muzeul Ceasului. A urmat apoi o excursie la Bucureşti unde elevii polonezi împreună cu amfitrionii lor ploieşteni au vizitat Palatul Parlamentului României, au efectuat un tur al capitalei şi în cele din urmă, inevitabil, zona comercială Băneasa. In zilele următoare oaspeţilor noştri li s-a oferit ocazia de a vizita oraşul Sinaia cu mănăstirea şi castelul Peleş, apoi castelul Bran şi staţiunea Azuga, unde au şi fost cazaţi pentru o noapte la hotel. A urmat valea Teleajenului cu staţiunea Cheia şi apoi o seară românească la o pensiune din Aluniş, unde bucatele tradiţionale şi decorul rustic au constituit cadrul cel mai potrivit pentru intervenţia a două ansambluri artistice de muzică şi dansuri populare româneşti – unul de profesionişti şi unul de amatori, acesta din urmă fiind grupul de dansuri folclorice al colegiului “Caragiale” al cărui suflet îl constituie artista Adela Dumitru, profesoară de muzică. La rândul lor, oaspeţii noştri ne-au răsfăţat cu produse gastronomice specifice din Polonia şi mai ales din zona etnografică a Sileziei: brânzeturi afumate, mezeluri de tot felul, produse de patiserie au creat în ultima seară o plăcută atmosferă de rămas bun şi de dorinţa revederii.

Acţiunea cu numărul 3 a acestui parteneriat şcolar a însemnat ramificarea în trei direcţii distincte a activităţilor noastre şi implicit divizarea componenţei grupului. Pentru că de data aceasta cei 22 de elevi ai colegiului “Caragiale” din Ploieşti care au plecat în vizită în Polonia au constituit două echipe distincte. Un grup de 10 elevi a asigurat continuitatea parteneriatului dintre catedrele de limba franceză de la cele două licee implicate, iar un alt grup, de 12 elevi, a participat la concursul internaţional de matematică “Duel”. Din partea colectivului de cadre didactice, fiecare din cele două grupuri de elevi a fost însoţit de câte doi profesori: doamna Mihaela Bondoc şi domnul Vasile Moga, profesori de limba franceză pe de o parte, respectiv domnul Cezar Apostolescu şi domnul Emil Vasile, profesori de matematică, pe de altă parte. Cu toţii împreună am devenit reprezentanţii revistei “Axioma” – literatură, ştiinţe, religie, arte – care, cu această ocazie, a acordat diploma de excelenţă poetului şi filosofului polonez Dariusz Sośnicki.

Arta şi politica

Sunt două direcţii care nu au lipsit din oferta de programe pe care ne-au făcut-o gazdele noastre pe timpul şederii la Chorzów. Poate că ar fi trebuit să începem cu acest capitol, de vreme ce, cronologic, el a deschis şirul activităţilor noastre: pe data de 08. 03. 2010 întregul colectiv al delegaţiei a vizitat Galeria de Artă Plus. De ce ? Pentru că printre altele nu strică să vezi şi modul acesta de exprimare a personalităţii specifice a unui popor. Cum se exprimă în artă polonezii? Interesant. În primul rând e de subliniat faptul că galeria vizitată este o întreprindere privată. Am folosit cuvântul întreprindere pentru că legea economiei capitaliste este câştigul, iar această galerie trebuie să câştige ca să poată exista. Aşa încât nu e o greşeală să o considerăm un fel de întreprindere care are un patron şi angajaţi. Da, patronul, proprietarul galeriei este domnul Zygmunt Korus, şi tot el este şi primul angajat al său: el ne-a primit, el ne-a ajutat să ne punem hainele în cuier, el ne-a ajutat să ne luăm scaune pentru a doua parte a programului care a avut loc tot în spaţiul galeriei. Şi apoi el a fost cel care ne-a dat o sumedenie de informaţii, ne-a arătat tablou după tablou, ne-a spus povestea colecţiei sale cu lucrări de Salvator Dali… şi ne-ar fi vorbit până seara dacă n-ar fi fost obligat să se oprească pentru că venise ora pentru următorul invitat. Merită reţinute măcar două idei în urma acestei întâlniri cu arta.

În primul rând este întotdeauna posibil să te duci la Chorzów, să vizitezi o galerie de artă şi să vezi tablouri ale spaniolului Dali pictate la Paris sau cine ştie în ce alte colţuri ale lumii. Într-o lume globalizată e foarte posibil ca un colecţionar american să fie interesat de o colecţie de artă poloneză pe care s-o ia la schimb cu această colecţie de reproduceri originale după tablouri celebre de Dali. Nu intrăm în amănunte pentru a mai explica această bizarerie lingvistică: reproduceri originale. Cert e faptul că am avut o surpriză să ne întâlnim cu Dali la Chorzów.

În al doilea rând, atât pentru mine ca adult, cât şi pentru elevi, cred că a fost un moment foarte instructiv acela de a te întâlni cu matematica (numărul, proporţia de aur, şirul lui Fibonacci), cu biologia (felul cum se dispun prin creştere ramurile succesive ale unui copac), cu istoria artei (povestea reproducerilor originale), cu filosofia, cu psihanaliza – şi îmi cer scuze dacă am omis alte domenii abordate de domnul Korus în explicaţiile sale. Nu e vorba aici de sincretismul artei pur şi simplu, ci de sincretismul manifestărilor spiritului uman în genere, pentru că am trecut prin artă, prin ştiinţe, prin tehnica litografiei şi mai ales prin căldura ospeţiei, prin capacitatea de a dărui fără rezerve tot ce ştii pentru a-l onora pe cel care îţi calcă pragul. Ca să nu mai spunem că la sfârşitul expunerii domnul Korus a înmânat unui elev român un tablou pe care îl face cadou liceului “Caragiale” din Ploieşti, ca amintire a trecerii noastre pe la galeria Plus. Întâmplarea a făcut ca mai târziu, prin oraş fiind şi cu tabloul în braţe, să ne întâlnim cu fiul colecţionarului care a mărturisit cu o oarecare ciudă că lui, tatăl său nu i-a făcut un astfel de cadou.

În acelaşi spaţiu, dar de-acum având posibilitatea de a sta pe scaune, am avut o întâlnire cu doamna Maria Nowak, deputat de Katowice în Seimul Poloniei şi neoficial, pentru că încă nu s-a deschis efectiv campania electorală, candidată la fotoliul de primar al oraşului Chorzów. Iar aici vom face o scurtă paranteză, pentru a menţiona că doamna Nowak se angajează într-o luptă foarte grea, deoarece actualul primar al oraşului a fost ales şi reales fără întrerupere de la începutul anilor nouăzeci. Pentru că a ştiut să treacă în mod fericit de la un specific minier şi siderurgic (oraşul avea două mine de cărbune şi un combinat siderurgic pe teritoriul său) la un tip de oraş care se bazează mai ales pe veniturile din servicii şi pe viitorul pe care îl garantează un învăţământ de calitate. În toate întâlnirile pe care le-am avut cu partenerii noştri din Chorzów, ei mereu au subliniat faptul că oraşul e în măsură să subvenţioneze suficient unităţile de învăţământ pentru a le permite spre exemplu astfel de schimburi în care cheltuielile sunt suportate de primărie şi consiliul local. Pe când oare şi la noi o astfel de optică – şi în mod deliberat nu mai folosesc niciun adjectiv?

Revenind la doamna Nowak, am aflat de la Domnia Sa câteva scurte date referitoare la istoria parlamentului şi a constituţiei în Polonia, apoi felul cum este desfăşurat procesul de legiferare în Parlamentul Polonez, cât de complicat este drumul de la o iniţiativă şi până la textul de lege în vigoare pentru toată suflarea naţiunii respective. Foarte conştientă de faptul că percepţia populaţiei faţă de cei care stau în fotolii confortabile şi se gândesc la binele populaţiei nu poate să fie dintre cele mai bune, doamna Nowak ne-a spus şi că de fapt ceea ce face un parlamentar este verificabil abia peste câteva decenii- abia atunci se poate constata cât de justă a fost o anumită atitudine. Până atunci nu putem decât să credităm în alb său să nu credităm în niciun fel activitatea parlamentarilor, dar de ei este totuşi nevoie într-un stat de drept. Fiecare elev român a primit cadou un pixşi o vedere cu Parlamentul Poloniei din Varşovia, iar pentru liceu trei exemplare dintr-un album cu monumente arhitectonice. A fost aşadar o întâlnire cu un politician polonez, dar care a avut un caracter foarte neutru de educaţie civică, respectând principiul neimplicării şcolii în activităţi de propagandă sau luptă politică.

Wieliczka şi Cracovia

Pe data de 9 martie 2010 elevi, profesori însoţitori, români şi polonezi la un loc ne-am îmbarcat într-un autocar şi, după circa o oră şi jumătate de drum, ne-am oprit în curtea minei de sare de la Wieliczka. Este vorba de un orăşel de circa 17 000 de locuitori, situate la 15 km sud-est de Cracovia. Aici a început exploatarea sării încă din secolul al XIII-lea şi a continuat neîntrerupt până în secolul al XX-lea. În cele şapte veacuri de exploatare s-au săpat zeci de kilometric de galerii care urmează capriciile orientării filoanelor de depuneri de sare gemă. Actualmente această salină nu se mai află în exploatare industrială. Se execută exclusiv activităţi de întreţinere, pentru că mina a fost înscrisă pe lista monumentelor protejate UNESCO încă din 1978 şi funcţionează ca muzeu, primind circa un million de vizitatori pe an. Un muzeu de mari dimensiuni, a cărui vizită durează mai multe ore, în funcţie de rezistenţa fizică a vizitatorilor. Parcursul turistic se etalează pe 9 etaje şi ajunge până la circa 130-150 de metri adâncime. În cursul timpului tehnicile de exploatare a sării s-au succedat firesc, în funţie de evoluţia tehnologiilor, devenind din ce în ce mai eficiente economic. Vizitatorul vede astfel cum, la început, minerii ciopleau din filonul de sare calupuri masive care erau urcate apoi la suprafaţă cu frânghii şi scripeţi. Transportul pe orizontală era asigurat iniţial cu roaba pentru ca, în cele din urmă, să se ajungă la linii de cale ferată şi vagoneţi împinşi cu mâna de mineri sau traşi de cai. Se ajunge apoi, în epoca modernă, la exploatarea prin metoda saramurii. Apa dulce de la suprafaţă era condusă în bazine unde se satura de sare dupa care era pompată la suprafaţă unde prin evaporare se obţinea sare de calitate superioară. Actualmente această tehnică este folosită doar pentru canalizarea apelor din infiltraţii.

Turistul găseşte în adâncul minei capele, statui de sfinţi, pitici, personaje istorice, crucifixuri, scene biblice sculptate, cioplite, prelucrate în crystal de sare de meşteri talentaţi de-a lungul întregii istorii a existenţei minei. O sală imensă, ornată cu candelabre şi basoreliefuri serveşte ca biserică la ocazii speciale când autorităţile bisericeşti dispun oficierea sfintei liturghii. O astfel de ocazie a fost una din vizitele papei Ioan Paul al II-lea la salină. Un restaurant, magazine cu suveniruri şi produse pe bază de sare cu efecte terapeutice, o altă sală, unde se organizează mese festive la nunţi şi alte asemenea ocazii, terenuri de sport, amenajări pentru tratamentul unor afecţiuni ale plămânilor şi căilor respiratorii, totul întreţinut şi pus în valoare cu multă atenţie – acestea sunt câteva din motivele pentru care o mină închisă rămâne în continuare o sursă importantă de venituri, biletul de intrare fiind mai scump decât la muzee importante din Europa de vest.

După mai bine de trei ore de mers prin hrube subterane, am ieşit cu toţii la suprafaţă cu un lift de mină, comparabil cu cel de la Slănic – Prahova. N-am specificat la început, dar merită să amintim şi faptul că intrarea în mină se face pe scări de lemn, iar coborârea durează, în funcţie de persoană, peste un sfert de oră; e inutil să amintim aici că merită să ai un oarecare antrenament dacă te hotărăşti să cobori în salină. A urmat apoi o scurtă oprire în centrul istoric al Cracoviei, trecând pe la baza colinei pe care este construită vechea reşedinţă a regilor polonezi – Castelul Wawel, unde numai după o lună şi jumătate urma să fie înmormântat preşedintele Lech Kaczyński. Loc de adunare – statuia poetului naţional, romanticul Adam Mickiewicz din Piaţa Veche, în faţa catedralei Kościół Mariacki şi nu departe de Universitatea Jagiellonă. Locuri încărcate de istorie, locuri care te umplu şi de satisfacţia că ai văzut ce înseamnă perenitatea eforturilor minţii şi ale îndemânării practice a fiinţei umane.  

Festivitate de premiere

Totul începea în 2007 când Sibiul era capitală culturală europeană. Una din acţiunile întreprinse în vara acelui an de fericită amintire pentru toţi românii, nu numai pentru sibieni, a fost Maratonul Internaţional de Poezie, ocazie cu care circa 30 de poeţi, români dar şi invitaţi străini, şi-au citit poeziile. Din partea Poloniei a participat un nume necunoscut publicului românesc, Dariusz Sośnicki. Născut în 1969, absolvent al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii “Adam Mickiewicz” din Poznań, tânărul poet este actualmente redactor al uneia dintre editurile cele mai prestigioase din Polonia, W.A.B. Ca poet, el este cunoscut datorită volumelor de poezii “Marlewo” (1994), “Ikarus” (1998), “Symetria” (2002), “Skandynawskie lato – Vară scandinavă” (2005), “Folia na wietrze – Folie în vânt” (2007) şi “Państwo P. – Familia P.” (2009). În cursul anilor ’90, Dariusz Sośnicki a colaborat la revistele “Już jest jutro – E deja mâine” şi “Nowy nurt – Noul curent”. Este laureatul premiului “Czas Kultury” pentru cel mai bun debut în 1994.

Cu ocazia participării sale la Maratonul Internaţional de Poezie, traducerea versurilor prezentate a fost încredinţată, prin intermediul Institutului Polonez din Bucureşti, profesorului Vasile Moga, care nu s-a oprit doar la cele câteva poezii cerute de regulamentul Maratonului, ci a continuat să traducă versurile lui Sośnicki şi, cu generosul acord al acestuia, să le publice în coloanele revistei “Axioma”. Merită poate să mai fie menţionat şi faptul că unele din poeziile care constituie conţinutul ultimului volum de versuri publicat în 2009, “Państwo P.”,au apărut în traducere în “Axioma” la Ploieşti încă înainte de publicarea volumului în Polonia. Oricum în numărul 10 (115) din octombrie 2009 al revistei apăreau deja ultimele versuri din volumul citat, ocazie cu care Redacţia revistei a considerat ca fiind un moment foarte potrivit pentru a mulţumi autorului pentru deschiderea cu care a acceptat să colaboreze la efortul revistei “Axioma” de a oferi cititorilor săi mostre de idei şi talente, de gândire şi creaţie artistică de calitate din ţările apropiate nouă din punct de vedere geografic sau cultural.

Poetul Sośnicki a acceptat să vină la o întâlnire cu elevii români şi polonezi, cu toate că acest lucru a însemnat pentru el o călătorie de peste 300 de km de la Poznań la Chorzów pe data de 8 martie 2010 şi una similară de la Chorzów la Varşovia în ziua următoare. Fără să ştie că de fapt scopul întâlnirii este o festivitate de premiere. Gazdele evenimentului, profesoara Lilianna Myszka şi profesorul Krystian Kazimierczuk au făcut toate demersurile pentru a asigura atât ambianţa plăcută necesară unei seri de poezie, cât şi popularizarea evenimentului în presa locală. Au fost invitaţi reporteri şi fotoreporteri; s-au acordat interviuri. Au fost astfel înregistraţi spre difuzare pe programul Radio 3 Katowice poetul Dariusz Sośnicki, traducătorul în limba română al versurilor sale Vasile Moga, organizatorii serii de poezie şi în acelaşi timp gazdele nostre poloneze profesoara Lilianna Myszka şi moderatorul evenimentului, profesorul Krystian Kazimierczuk. În această calitate, acesta din urmă a făcut o scurtă prezentare, vorbind despre ocazia cu care un grup de tineri români se întâlneşte la Chorzów – lângă Katowice – cu un grup de tineri polonezi pentru a asista la decernarea de către revista “Axioma” din Ploieşti a diplomei de excelenţă poetului şi filosofului polonez Dariusz Sośnicki care a venit de la Poznań şi a plecat mai departe la Varşovia. A urmat apoi intervenţia poetului care a vorbit despre poezia sa, despre lumea de azi, despre vizita lui în România cu ocazia evenimentului amintit deja mai sus, despre colaborarea cu revista noastră. Elevi polonezi au citit în limba polonă originalul poeziilor apărute în “Axioma”, elevi români au citit aceleaşi versuri în varianta românească. Profesorul Vasile Moga, devenit ad-hoc purtător de cuvând al revistei, a înmânat diploma de excelenţă distinsului poet care a mulţumit, a răspuns la întrebări puse de elevi, a citit din propriile versuri în limba originală, după care traducătorul le-a citit în româneşte. Ocazia a fost foarte potrivită pentru exprimarea dorinţei de continuare a colaborării dintre persoanele şi instituţiile prezente la acest eveniment.

Acesta este numele unui concurs internaţional de matematică; iniţiat în cursul anilor ’90, mai precis în 1993, după căderea graniţelor, de doi profesori: polonezul dr. Józef Kalinowski, de la Universitatea Sileziană din Katowice şi cehul dr. Jaroslav Svrček, de la Universitatea Palatină din Olomouc, cu implicarea directorilor a două unităţi şcolare preuniversitare: Liceul nr. 1 de Cultură Generală din Chorzów – Polonia şi Gimnaziul “Nicolae Copernic” din Bilovec – Cehia. Patru ani mai târziu celor două unităţi şcolare li se adaugă liceul BRG “Kepler” din Graz – Austria şi apoi liceul GJŠ din Přerov – Cehia.

Încă din 2008 directorul Przemysław Fabiański îi făcea cunoscut acest concurs domnului director Petre Năchilă, cu menţiunea că în 2010, când şcola organizatoare va fi din nou liceul “Słowacki” din Chorzów, în calitate de gazde vor putea invita şi un echipaj de la liceul “Caragiale” Ploieşti să participe la acest concurs. Şi s-a ţinut de cuvânt, cu toate că profesorul care răspundea de organizarea concursului, profesorul Dariusz Kuzior a decedat exact cu un an în urmă, în ziua când delagaţia elevilor de la “Caragiale” sosea în prima sa vizită la Chorzów. Aşadar încă din toamna lui 2009 liceul “Caragiale” a primit invitaţia oficială de a participa la concurs, în condiţiile prevăzute de regulamentul acestuia. 

Există trei categorii de vârstă: categoria A – corespunzătoare claselor a XI-a şi a XII-a din sistemul nostru de învăţământ – cu un echipaj de 4 concurenţi; B – pentru clasele a IX-a şi a X-a cu alţi 4 concurenţi; C – pentru clasele a VII-a şi a VIII-a de gimnaziu, alţi 4 concurenţi. În total 12 elevi care vor fi însoţiţi de doi profesori de matematică, vorbitori de limbă engleză. Pentru că limba oficială de comunicare a concursului este engleza. Cu alte cuvinte temele sunt formulate în engleză, dar concurenţii vor avea dreptul să consulte dicţionarul pentru a-şi lămuri eventualele nedumeriri. Răspunsurile se redactează însă în limba maternă. Între profesorii evaluatori se pot folosi şi limbile: germană, polonă, cehă sau rusă, în funcţie de limbile pe care le vorbesc profesorii participanţi.

Concursul a avut loc pe data de 10 martie, începând cu ora 9 şi a durat până la ora 13. A constat în două probe: una individuală şi alta pe echipe în cadrul fiecărei categorii de participanţi. După concurs, pentru concurenţi au fost organizate vizite la primăria oraşului Chorzów, la principalele obiective de interes turistic şi cultural din oraş, timp în care profesorii însoţitori s-au ocupat de evaluarea lucrărilor. Seara a fost organizată o vizită la Planetariul din Chorzów, respectiv un program de discotecă şi karaoke pentru elevii români şi gazdele lor poloneze. A doua zi, pe 11 martie 2010, au fost făcute cunoscute şi rezultatele. Pentru participanţii români: un premiu I la categoria individual B pentru Radu Voroneanu din clasa a IX-a E; un premiu I la categoria A pe echipe şi tot un premiu I la categoria B pe echipe. Ar trebui să mai adăugăm că în total au participat 60 de elevi, venind dela 5 unităţi şcolare, după cum urmează:

-          Liceul nr. 1 de Cultură Generală “J. Słowacki” – Chorzów – şcoala organizatoare

-          Liceul BRG “J. Kepler” – Graz, Austria

-          Liceul GJŠ “Jakuba Škody” – Přerov, Cehia

-          Liceul GMK – Bilovec, Cehia

-          Liceul “Caragiale” – Ploieşti, Romania.

Zilele francofoniei la Chorzów şi Katowice

Pe data de 10 martie 2010, grupul restrâns al parteneriatului Ploieşti-Chorzów pe linie de limbă, cultură şi civilizaţie franceză a participat în localul liceului “Słowacki” la un curs susţinut de doamna dr. Katarzyna Kwapisz-Osadnik, profesoară la Universitatea Sileziană din Katowice. Cursul a durat numai o oră, ca pentru elevi de liceu, şi a avut ca temă “Les temps du français”, văzute însă într-o perspectivă mai puţin obişnuită, cel puţin pentru ceilalţi profesori de franceză care au asistat la această expunere. Doamna Kwapisz-Osadnik a abordat fiecare timp ca o modalitate de a exprima toate nuanţele (trecut, prezent şi viitor) într-o perspectivă pragmatică. Ceea ce nu prea facem la orele de curs de vreme ce prezentăm elevilor fiecare timp destul de rigid limitat la segmentul definit de valoarea lui cea mai frecventă. Avantajul unei astfel de abordări, mai puţin didactice, dar poate mai funcţionale, ar fi faptul că elevul sau studentul poate prinde mai mult curaj, ştiind că puţinătatea cunoştinţelor sale teoretice nu-l poate împiedica să comunice. Iar acest lucru este esenţial. Ceea ce regret în legătură cu acest punct al programului nostru e faptul că nu am avut timpul necesar să aflu în ce fel se fac aceste intervenţii ale universitarilor la clasele de liceu. Cine şi cum plăteşte aceste ore profesorilor invitaţi (pentru că am văzut în numai două zile patru universitari susţinând prelegeri sau cursuri în localul liceului).

Dar cum parteneriatul nostru nu se opreşte aici, desigur că vom avea ocazia să vedem care este cadrul legislativ-administrativ al acestor intervenţii. Cu atât mai mult, cu cât în continuare tot grupul nostru s-a deplasat la Katowice, la Universitatea Sileziană, în localul Şcolii Internaţionale de Ştiinţe Politice unde am asistat la două prelegeri susţinute în cadrul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea “Zilelor Francofoniei”. Programul a fost foarte cuprinzător, implicând mai multe personalităţi din lumea universităţilor francofone (Belgia, Elveţia, Franţa), respectiv din partea Ambasadei Franţei la Varşovia.

Prima prelegere a avut ca temă “Le français, langue de salon ou de bussiness” şi a fost susţinută de domnul dr. Buata Madela, profesor la Institutul de Limbi Romanice şi Translatori din cadrul Universităţii Sileziene din Katowice. A doua, cu titlul “Etre Français en Pologne” a fost susţinută de domnul Jean-Pierre Darcel, lector de limba franceză pe lângă Ambasada Franţei în Polonia.

Totul s-a încheiat cu un concurs de cunoaştere a civilizaţiei francofone din cadrul UE. Din păcate organizatorii au redactat toate întrebările în limba polonă, ele fiind adresate tuturor studenţilor din universitate, nu numai celor de la facultatea de limba franceză, aşa încât elevii români nu au putut participa la acest concurs. În schimb gazdele lor au participat alături de studenţi, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că la noi compartimentarea învăţământului este prea rigidă şi ar fi nevoie de mai multă comunicare între diferitele sertăraşe, elevii fiind primii beneficiari ai acestei deschideri, pentru că ar putea profita în primul rând în vederea opţiunii pe care fiecare din ei o are de făcut la sfârşitul studiilor liceale.

Colegiul Naţional “Caragiale”, Ploieşti